Peisajul deluros al Ținutului Codrului, foarte vegetal, cu sate modeste în care oamenii îşi trăiesc vieţile în linişte, este cuceritor. Bisericile de lemn sunt fascinante datorită excepţionalelor portaluri de intrare, datorită picturii murale și desigur, a istoricului lor.
Vizitele în satele codrenești în cadrul proiectului ”Biserici de lemn din Zona Codrului. Tururi virtuale”, analiza bisericilor de lemn și corelarea cu cercetarea dendrocronologică a deschis orizontul unor unghiuri noi de percepție în care începem să înțelegem că o reţea nevăzută de meşteri şi de pictori-zugravi le coagulează într-un sistem unitar, strâns conectat cu zonele etnografice vecine, în special cele din judeţele Bihor şi Cluj. Cum s-a format reţeaua de meşteri-dulgheri şi de pictori-zugravi care au lucrat în acest areal din centrul Transilvaniei, şi care era mecanismul de transmitere a cunoştinţelor pe care ei le acumulau de-a lungul activităţii lor profesionale, astfel încât bisericile create de ei să păstreze această unitate stilistică şi conceptuală?
Articolul publicat în revista locala ”Ecoul Cetății” din Ardud face o recapitulare a valorilor inedite pe care identificate în timpul vizitelor pe teren şi al studiului din birou, fără pretenţia de a epuiza cele două tematici, ci cu dorinţa de a deschide apetitul cercetătorilor de a aprofunda şi de a extinde aceste subiecte.
