PROPUNERE: RESTAURAREA Ansamblului „Sf. Arhangheli” din Breb

 

T E M Ă  D E  P R O I E C T A R E

RESTAURAREA Ansamblului „Sf. Arhangheli” din Breb

AMPLASAMENT:
județul Maramureș, sat Breb, comuna Ocna Șugatag
COD L.M.I. : MM-II-a-A-04529
Ansamblul „Sf. Arhangheli” din Breb este format din Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Breb și Casa Parohială Ortodoxă. Cele 2 componente ale ansamblului sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice din România în categoria Monumentelor de arhitectură: Biserica a fost evaluată ca Monument istoric de valoare națională sau universală (grupa valorică A), iar Casa Parohială ca Monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural local (grupa valorică B).

PROPRIETAR:
Parohia Ortodoxă Breb, Protopopiatul Sighet Părinte paroh: preotul Pop Marian Vasile.
Tema de proiectare a fost întocmită la solicitarea părintelui paroh, care urmărește restaurarea bisericii și a ansamblului în întregime, în urma finalizării procesului de restabilire a proprietății în favoarea Parohiei Ortodoxe din Breb, în anul 2016.
Tema de proiectare va sta la baza constituirii echipei de proiectare și a evaluării corecte a cheltuielilor de proiectare pentru autorizarea lucrărilor de restaurare și pentru întocmirea unui proiect complex (faza P.T.+D.E.) pentru execuția acestor lucrări.

Evaluarea valorilor de patrimoniu
Ansamblul „Sf. Arhangheli” din Breb este amplasat într-unul dintre cele mai pitorești sate maramureșene în care așezarea umană, natura stăpânită de om și muntele sălbatic se îmbină într-o succesiune naturală. Ansamblul format din biserică, cimitir, împrejmuire cu porți, casă parohială cu anexe gospodărești, este bine conservat și redă modul în care toate componentele au funcționat de-a lungul timpului. În acest ansamblu, Biserica este o prezență specială, cu o evoluție istorică remarcabilă, cu fiecare etapă constructivă realizată la cei mai înalți parametrii ai epocii respective, nealterat de intervenții de restaurare.

Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Breb are trei părți istorice componente: turnul (elementul de reprezentativitate), corpul laic (pronaosul și naosul, sau Biserica femeilor și Biserica bărbaților) și corpul sacru (Altarul).
Turnul a fost construit la începutul secolului al XVI-lea, datat dendrocronologic la în iarna anilor 1529-15301 și a aparținut Bisericii din Copăciș2 (sat dispărut). Este cel mai vechi turn păstrat în bisericile din lemn maramureșene, cu abateri nesemnificative de la autenticitate. Singurele intervenții, martore ale evoluției în timp, sunt mutarea pe actualul amplasament după un secol de la construire, cu reasamblarea exactă făcută pe baza semnelor lăsate de meșteri, și corectarea tendinței de înclinare prin introducerea unui stâlp central, în prima jumătate a secolului al XX-lea.
Mai mult, turnul Bisericii din Breb este unic prin decorația galeriei clopotelor3, aproape imposibil de sesizat de la nivelul terenului – un travaliu artistic la care meșterii au renunțat în timp, dar care denotă profunda smerenie pe care meșterii o simțeau ridicând casa Domnului lucrând migălos pentru ochiul divin, nu pentru cel muritor.
Corpul laic al bisericii aparține bisericii originale, datată dendrocronologic în iarna anilor 1621-16224. Este o biserică de tip arhaic, pe tipologia bisericilor românești, asemenea celorlalte 3 biserici păstrate în Maramureșul istoric: Valea Stejarului, Călinești-Căeni și Sârbi-Susani.
Regăsim planimetria simplă, cu succesiunea celor 3 spații elementare ale ritului ortodox (Biserica femeilor, Biserica bărbaților și Altar) bine protejate de un acoperișul simplu, monovolum, cu pante mari, străpuns de turnul-semnal.
Un element de raritate este intrarea principală pe fațada sudică, cu portal decorat. Este o altă marcă a vechimii ce sugerează sursele originale pentru evoluția arhitecturii bisericilor din lemn din arhitectura laică a locuințelor rurale, ce se regăsește foarte rar la bisericile de secol XVIII.
Un element de unicitate este acoperișul secundar de peste naos, vizibil din pod, ce pare să fi fost construit cu scopul de a prelua apele pluviale ce puteau pătrunde accidental prin învelitoarea perisabilă din lemn și de a le înlătura cât mai repede, pentru a proteja încăperea cea mai importantă și cea mai decorată a lăcașului de cult. Toate cele 4 biserici de tip arhaic, construite la începutul secolului al XVI-lea, au avut această ”protecție hidroizolantă” pentru spațiul dominant al bisericii, atât de necesar în cazul învelitorilor perisabile din lemn sau paie. Azi mai poate fi văzut doar la Breb.
La interior avem comori: conceptul volumetric al bisericii bazat pe principiul compozițional al Noului Ierusalim (cubul perfect) așa cum este descris în Noul Testament5, arcul dublou bogat decorat ce susține bolta naosului6 și nu în ultimul rând fragmentele de pictură murală ce ies la iveală de sub pictura de secol XIX, de sub pânza ce acoperă pereții micilor abside, sau în podul pronaosului7. Știind că toate bisericile maramureșene erau pictate la interior la scurt timp după ridicarea lor, se poate estima vechimea picturii murale ascunse în Biserica din Breb la începutul secolului al XVII-lea. Recuperarea acesteia ar fi un demers neprețuit ce ar extinde cunoștințele noastre despre pictura murală maramureșeană, preponderent datată în secolul al XVIII-lea, cu un secol în urmă.
Interiorul este bogat în colecții consistente: cea mai prețioasă este colecția de icoane (insuficient cercetată și prost conservată), piciorul vechi al mesei altarului datat dendrocronologic la 1621-1622, colecția de textile, mobilierul și confecțiile metalice.
Corpul sacru al bisericii – Altarul construit în 1864 este realizat cu mijloace tehnice și pricepere net inferioare construcției din 1626. Înlocuirea Altarului original cu un Altar mai mare și adăugarea unui transept exprimat în exterior prin două abside laterale, a alterat unitatea proporțiilor vechii biserici și a provocat pierderi ireversibile din punct de vedere arhitectural, istoric și artistic: s-a pierdut vechiul iconostas și pictura murală din Altar. Mai mult, prin eliminarea peretelui-iconostas, sistemul structural bine legat al vechii biserici a fost destabilizat cu multă naivitate. Cu toate că a făcut mult rău vechii biserici, lucrările de extindere și modernizare din perioada 1864-1868 au adus o valență nouă, încărcată cu indicii referitoare la modul de viață în mediul rural maramureșean al sfârșitului de secol XIX, și la evoluția principiilor după care comunitatea brebenilor se conducea.
Prezența motivului brâului cu motive tradiționale în biserică este relevant pentru legăturile strânse ale comunității locale cu societatea românească din Sighetu Marmației și cu asociațiile care promovau limba și cultura românească, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea.
Iconostasul este realizat în 1864 într-un stil clasicist fără opulență, cu coloane albe și icoane încoronate cu decorațiuni florale aurite. Este o prezență deloc neglijabilă în naos, care trădează decalajul istoric de aproape 250 de ani față de corpul vechi al bisericii. Împreună cu candelabrul de aceeași factură clasicistă formează un ansamblu coerent, în opoziție cu ansamblul arhaic al bisericii vechi, și se înscrie în aceeași tendință a comunității locale de ancorare în modernitatea epocii.

Ansamblul bisericesc ”Sfinții Arhangheli”
Ansamblul bisericesc din Breb reflectă dualitatea sacru-profan ca esență pentru viața spirituală rurală: biserica îndeplinește atât funcții sacre cât și profane iar preotul paroh este slujitor al altarului dar și truditor pentru asigurarea traiului său și al familiei sale.
Dat fiind că alături de incinta bisericii s-a păstrat incinta casei parohiale, ansamblul bisericesc este profund relevant pentru modul în care biserica era îngrijită și supravegheată de preotul paroh care locuia în imediata ei apropiere, și pentru modul în care biserica, la rândul ei, arunca o umbră de sacralitate asupra casei și familiei preotului. Pe lângă autenticitatea elementelor componente ale ansamblului, relevanța sa în ceea ce privește viața comunității locale și relațiile pe care aceasta le are cu biserica, cu parohia, cu preotul și chiar cu familia preotului, este incontestabilă.
Impresionant este faptul că vechile construcții nu sunt alterate cu modificări moderne, iar cele câteva intervenții noi (turnul clopotniță, foișorul, porțile noi și fragmente din împrejmuire) sunt realizate cu elemente tradiționale de limbaj arhitectural, încadrându-se astfel foarte bine în ansamblul istoric.

Date istorice
-pe amplasament a existat o biserică ce a fost ”zidită” înainte de 15318;
-iarna anilor 1529-1530: datarea dendrocronologică a elementelor structurale din turnul Bisericii;
-iarna anilor 1621-1622: datarea dendrocronologică a corpului laic al Bisericii;
-sursele orale dezvăluie certuri premergătoare construirii bisericii, între nobilii din sat. Este posibil să fi fost generate de ideea unei biserici comune pentru nobili și iobagi, în urma scăderii populației în jumătatea nenorocirilor ce marchează a doua jumătate a secolului al XVI-lea (epidemii de ciumă, invazii ale tătarilor);
-prima jumătate a secolului al XVII-lea, după 1622, biserica este pictată la interior;
-1715: au avut loc lucrări la biserică ”cu cheltuială făcută de credincioșii greco-catolici, din lemn de stejar”9, posibil înlocuirea învelitorii din paie cu învelitoare din șindrilă din lemn de stejar;
-1790: a fost construită poarta bărbaților; originalul se află în Muzeul Satului din Sighetu Marmației. Știm că la sfârșitul secolului al XVIII-lea (din Ridicarea Topografică Iosefină) Drumul Sării trecea pe lângă biserică, pe latura sa sud-estică, astfel că este posibil ca această poartă să fi fost poarta principală de acces în biserică;
-1796: a fost turnat clopotul de 100kg;
-jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea: explozie demografică în Maramureș datorată prosperității generate de modificările aduse de domnia Împărătesei Maria Thereza în organizarea economică a comitatului. Pe baza revirimentului din jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea, comunitatea locală din Breb face un salt înainte odată cu înființarea stațiunii balneare din Breb, la 1846, care a adus un aflux important de vizitatori și odată cu ei și o infuzie de modernitate și o sursă venituri;
-1830: a fost construită prima casa parohială, pe amplasamentul celei actuale;
-1858: Schaltgner Imre zugravu a pictat în biserică10 ceea ce se vede azi la interior: steluțe aurii pe fond întunecat;
-1864: au fost făcute modificări majore: Altarul original fost desfăcut, Iconostasul original fost desfăcut, Naosul a fost extins prin adăugarea unei travei care mimează un transept și pentru care au fost construite 2 abside laterale de dimensiuni mici, de formă rectangulară. Altarul a fost refăcut cu dimensiuni mai mari, cu formă poligonală. Tot atunci biserica a fost ”pavimentată pe jos cu scânduri din lemn de brad”11. Pictura vechiului Iconostas a fost distrusă iar cea a pereților laterali ai Altarului a fost decupată odată cu bârnele pereților ce au fost folosite pentru confecționarea absidelor laterale;
-1864: O. Wurtser a realizat noul Iconostas în stil neoclasic și masa Altarului12;
-1865: Ioanu Lemberger din Ocna Șugatag a făcut modificări: lărgirea ușii de intrare în biserică prin decuparea ancadramentului sculptat, realizarea deschiderilor din peretele dintre naos și pronaos, modificarea ferestrelor naosului13;
-1868; Francisc Bercy din Satu Mare a pictat noul Altar și scenele pe pânză lipită pe bolțile Naosului și Altarului14;
-1886: Georgiu Galoczy a sculptat ușile Iconostasului;
-1890: a fost construit cafasul, a fost acoperit turnul cu ”tinichea” și biserica cu șindrilă, și s-a ”pictat de nou biserica de sat”15 – pictare ce se referă, probabil, la brâiele cu motive tradiționale stilizate;
-perioada interbelică: au fost făcute consolidările cu stâlpii din lemn montați la exterior;
-1903: vechea casă parohială a fost desfăcută și vândută unui nobil local; pe același amplasament a fost consttuită noua casă parohială, împreună cu anexele gospodărești;
-1992: a fost construită noua clopotniță pentru clopotele coborâte din turnul bisericii, iar acoperișul bisericii a fost reparat și acoperit cu draniță de molid;
-2016: instanța judecătorească a atribuit ansamblul bisericesc „Sf. Arhangheli” Episcopiei Ortodoxe și respectiv Parohiei ortodoxe din Breb.

Tema de proiectare
Beneficiarul dorește restaurarea Ansamblului „Sf. Arhangheli” din Breb: biserica, împrejmuirile și porțile, casa parohială, anexele gospodărești, cimitirul.
Cea mai mare problemă a amplasamentului, cea care a provocat toate deficiențele structurale, este alunecarea de teren activă. Se va acorda atenție mare stabilizării terenului, cu intervenții minime asupra fundațiilor bisericii, pentru a păstra autenticitatea acestui element constructiv, știind că au rămas foarte puține biserici maramureșene neatinse de restaurări agresive.
Odată oprită alunecarea de teren se vor face lucrările de echilibrare a structurii pentru corectarea verticalității turnului și a orizontalității corpului bisericii, fără a urmări ortogonalitatea perfectă.
În urma expertizei biologice se vor lua măsurile necesare pentru corectarea deficiențelor structurale, cu intervenții minime.
Niciuna dintre lucrările de restaurare nu vor fi demarate înaintea finalizării cercetării arheologice și a punerii în siguranță a picturii murale.
Este necesară cercetarea arheologică, atât pe amplasamentul bisericii din Breb, cât și în cimitirul părăsit din ”Siliștea Copăceștilor”16. Scopul cercetării arheologice este căutarea de informații referitoare la vechea biserică din Copăciș, la existența unei biserici vechi pe actualul amplasament al bisericii din Breb, la amprenta vechiului altar al acesteia, la stratificația pardoselilor din biserică, la preoții sau fondatorii îngropați în pronaos, și alte indicii istorice.
Este necesar studiul de parament la interior pentru surprinderea picturii murale de secol XVII existente sub straturile succesive de pictură, dar și la exterior pentru cercetarea urmelor de pictură murală pe fețele exterioare ale absidelor laterale.
Iată lista lucrărilor necesare în faza de proiectare:
– Releveul bisericii, al casei parohiale și a anexelor gospodărești
– Studiu istorico-arhitectural
– Ridicare topografică
– Studiu geotehnic
– Expertiză biologică
– Expertiză tehnică structurală
– Studiu de parament la interior și exterior
– Proiect pentru restaurarea bisericii
– Proiect pentru restaurarea picturii
– Plan pentru cercetarea arheologică

previous arrow
next arrow
ArrowArrow
Slider

 

Bibliografie:

  1. Olafur Eggertsson – Alexandru Baboș. Dendrochronological dating in Maramures with special emphases on objects from the Maramures museum in Sighetul Marmatiei, disponibilă online la https://www.researchgate.net/publication/268214568, p.44, accesată în aprilie 2018
  2. Informațiile au fost culese în timpul interviurilor luate în Breb în anii 1994-1995 de la părintele Mircea Antal, preot pensionar, care a adunat multe povești referitoare la satul Breb și la biserică Despre biserica din Copăciș nu se mai știe nimic. Alexandru Baboș. ”Maramureș, medieval wooden churches” în Revista monumentelor istorice, an LXV, nr.1-2/1996, p.52
  3. Alexandru Baboș. Three centuries of Carpentering Churches. Lund, Lund University, 2000, pg.32
  4. Olafur Eggertsson – Alexandru Baboș. Dendrochronological dating in Maramures with special emphases on objects from the Maramures museum in Sighetul Marmatiei, disponibilă online la https://www.researchgate.net/publication/268214568, p.44, accesată în aprilie 2018
  5. Alexandru Baboș.Tracing a Sacred Building Tradition. Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramures until the Turn of the 18th Century, Lund, Lund University, 2004, p.125
  6. ibidem pg.94
  7. În timpul cercetărilor sale în Maramureș, dr. arh. Alexandru Baboș a descoperit aceste fragmente de pictură în podul pronaosului și le-a prezentat în cartea sa: Alexandru Baboș. Three centuries of Carpentering Churches. Lund, Lund University, 2000, p.63
  8. Tit Bud. Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile Române din Maramureș, din timpurile vechi până în anul 1911, pg. 32
  9. Nicolae Doroș. Inventarul parochiei greco-catolice din Breb, 1913, consultată în Arhiva parohiei Ortodoxe – Breb
  10. Alexandru Baboș. ”Maramureș, medieval wooden churches” în Revista monumentelor istorice, an LXV, nr.1-2/1996, pg.53
  11. Nicolae Doroș, op.cit., pp.1, 5
  12. Alexandru Baboș. ”Maramureș, medieval wooden churches” în Revista monumentelor istorice, an LXV, nr.1-2/1996, pg.53
  13. Ibidem, pg.53
  14. Ibidem, pg.53
  15. Nicolae Doroș, op.cit., pg.1
  16. Teofil Ivanciuc. ”Satele dispărute ale Maramureşului medieval. Studii de caz: Copăciş-Valea Mare, Slatina Şugătagului şi Valea Judelui” în Revista Arhivei Maramureșene, nr.10,/2017, pg.22
Urmărește-ne:

Lasă un răspuns