PROPUNERE: RESTAURAREA Bisericii „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Buteasa

TEMĂ DE PROIECTARE

RESTAURAREA Bisericii „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Buteasa

AMPLASAMENT:

județul Maramureș, sat Buteasa, oraș Șomcuta Mare

COD L.M.I. : MM-II-m-B-04532

Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Buteasa este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice din România în categoria Monumentelor de arhitectură, în grupa valorică a Monumentelor istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local (grupa valorică B).

Biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Buteasa nu este doar ”o biserică amărâtă, lipită cu lut”. Este un martor istoric documentar pentru Țara Chioarului și singura biserică din lemn ”în căței” din această zonă. Dimensiunile sale generoase reflectă o comunitate locală numeroasă și puternică la data construirii bisericii, ce a îmbogățit interiorul naosului cu o pictură rafinată ale cărei rămășițe se află azi sub dărâmături. Materialul lemnos reciclat, plin de tăieturi și chertări, folosit pentru construirea absidei altarului, nu este semn al sărăciei ci dimpotrivă: arată respectul profund pe care comunitatea locală îl avea față de vechea biserică de unde acest material a fost preluat.

Azi privim cu brațele încrucișate cum se șterg 4 secole din istoria satului Buteasa, odată cu munca și credința investită de zeci de generații înaintea noastră.

PROPRIETAR:

Parohia Ortodoxă Buteasa, Protopopiatul Ortodox Chioar, Episcopia Maramureșului și Sătmarului

Paroh: preotul Lazăr Moisa.

În documentele recente și în articolele apărute în presă în ultimul timp Biserica din Buteasa este prezentată ca fiind ”în cea mai avansată stare de degradare dintre toate bisericile de lemn maramureșene”.

Biserica din Buteasa nu mai este folosită de comunitatea locală pentru că Satul Buteasa are o biserică nouă, sfințită în 2014. În 2010 comunitatea locală s-a îngrijorat de starea de degradare a bisericii și Parohia Buteasa s-a îngrijit de realizarea unui proiect de restaurare a bisericii. Din păcate proiectul nu a fost executat din cauza lipsei banilor: forța financiară a comunității locale era orientată către finalizarea lucrărilor la biserica nouă deși biserica veche striga după ajutor, iar autoritățile centrale nu au considerat prioritar acest obiectiv.

La finele anului 2018 s-a constituit, la inițiativa Direcției Județene pentru Cultură, un grup de inițiativă format din reprezentanți ai instituțiilor ale statului (Direcția Județeană pentru Cultură și Consiliul Județean prin instituția Arhitectului Șef) și societatea civilă (Asociația R.O.S.T., o tânără muzeografă și o tânără fiică a satului). În această formulă au fost făcuți primii pași pentru salvarea bisericii:

– au fost făcute primele demersuri pentru actualizarea vechiului proiect;

– a fost obținută o Autorizație de Construire în regim de urgență pentru punerea în siguranță a structurii bisericii, astfel încât biserica să rămână în picioare până la re-autorizarea lucrărilor de restaurare. Autorizația a fost eliberată în 8 ianuarie 2019;

– a fost întocmit devizul pentru lucrările de punere în siguranță a structurii bisericii;

– au fost căutate surse de finanțare pentru lucrările de urgență și pentru proiectul de restaurare.

În noaptea dintre 7 și 8 ianuarie 2019 o parte din acoperișul bisericii a cedat. Au rămas în picioare pereții și turnul. Acest moment dramatic ar trebui să plaseze Biserica din Buteasa ca proiect prioritar pentru Autoritățile Locale și Centrale.

Tema de proiectare va sta la baza constituirii echipei de proiectare și a evaluării corecte a cheltuielilor de proiectare pentru autorizarea lucrărilor de restaurare și pentru întocmirea unui proiect complex (faza P.T.+D.E.) pentru execuția acestor lucrări.

Evaluarea valorilor de patrimoniu

Se cunosc foarte puține despre Biserica din Buteasa dar odată începută cercetarea ei încep să iasă la iveală informații interesante.

Bătrânii satului își aduc aminte de competiția care a existat între săteni, la lucrările ce au avut loc la biserică, înainte de sfințirea ei în 1839: ”cine aduce cea mai mare lespede de piatră?”, ”cine aduce cel mai mare buștean?”. Își aduc aminte de grinzi care erau vopsite deja: ”una era galbână, una era cu roșu, una cu albastru1. Aflăm astfel că pentru lucrările din 1839 au fost folosite grinzi aduse de la o altă biserică.

Documentele găsite extind perioada existenței bisericii în vechime, până în anul 1680 când este menționată construirea unei biserici în satul Buteasa2. Informația este susținută de menționarea unui preot în Buteasa, în anul 17193. Cel mai elocvent document este hrisovul de sfințire de pe masa altarului datat la 1839 când au fost finalizate lucrările de modificare a absidei altarului. Alte documente consemnează ”construirea” bisericii la 1884/18864, dar probabil că se referă la lucrări de reparații.

La analiza vizuală a bisericii, favorizată de tencuiala căzută de pe aproape întreaga suprafață a pereților se observă 3 etape constructive distincte:

– turnul are o structură sănătoasă, cu material lemnos cu secțiuni mari și cu îmbinări bine lucrate. La baza turnului sunt semne de mutare, și pe alocuri se observă urme ale unor îmbinări vechi ce nu au mai fost refolosite în noua conformație a turnului. Se nasc 2 ipoteze: fie turnul a fost adus de la o altă biserică, fie a aparținut bisericii vechi din Buteasa construită la 1680. Datarea dendrocronologică va aduce lumină în această chestiune;

– pereții naosului și pronaosului sunt realizați ”în căței”, din bârne scurte din lemn rotund, fixate în ulucele stâlpilor (șoși). Bârnele sunt prelucrate uniform, cu capetele subțiate pentru a servi drept lambă pentru ulucele șoșilor, și cu suprafețe exterioare și interioare ciupite din topor pentru ca tencuiala din lut să adere mai bine. Nu se cunoaște data construirii corpului bisericii, dar din corelarea analizei vizuale cu informațiile găsite în documente putem încadra această etapă constructivă la începutul secolului al XIX-lea, în conformitate cu anul înscris pe hrisovul de sfințire: 1839;

– absida altarului este realizată cu material preluat de la o altă construcție, sau de la o altă biserică. Se observă și aici semne de mutare și îmbinări vechi.

Este posibil ca materialul folosit pentru realizarea pereților altarului să fi aparținut vechii biserici. Prin acest gest, credincioșii au vrut să păstreze o parte din vechea biserică, cuprinzând-o în încăperea sfântă, arătându-și astfel respectul profund față de moșterirea strămoșească. Și aici datarea dendrocronologică va aduce lumină;

– pictura pe pânză din care au mai rămas câteva fragmente degradate pare să fi fost atent elaborată, după cum apare în imaginile de arhivă. Nu se cunoaște autorul picturii, dar cercetarea fragmentelor ar putea aduce lumină și în acest domeniu.

Se nasc unele întrebări:

Care este vechimea turnului și a materialelor folosite în pereții absidei altarului?

Care a fost motivația construirii unei noi biserici în satul Buteasa?

De ce semnele de mutare de la baza turnului sunt diferite de cele de pe pereții absidei altarului?

Cine a fost autorul picturii interiorului bisericii?

Acestea sunt întrebări al căror răspunsuri pot arunca lumină în istoria satului Buteasa și a bisericii sale. Biserica este păstrătoare a unor informații pe care suntem obligați a le cerceta și a le conserva pentru urmașii noștri. Este cartea de identitate a satului Buteasa, o mărturie importantă a Țării Chioarului.

Răspunsurile pot fi aflate doar prin cercetare arheologică, dendrocronologică și prin studiu fragmentelor de pictură, iar restaurarea bisericii se poate face corect doar ținând cont de toate aceste informații.

Date istorice

-1319: prima atestare documentară a Cetății Chioarului5;

-1424: prima atestare documentară a satului Buteasa6;

-1560: Cetatea Chioarului își întinde autoritatea peste 55 de sate, împărțite în 10 voiecvdate, căpătând rol de reședință administrativă a ținutului în cadrul comitatului Solnocului de Mijloc. Satul Buteasa este scutit de dări pentru că, alături de satul Vărai, este subordonat direct Cetății Chioarului, pentru care îndeplinește diverse servicii7;

– 1566: au loc groaznice pustiiri turcești, una dintre taberele turcești este amplasată lângă satul Buteasa. Se consemnează ca fiind pustii așezările Iadăra, Ciolt și Buteasa8;

-1570 – 1690: documente din această perioadă consemnează o serie de înnobilări ale unor familii din Buteasa, au posedând domenii în Buteasa: familia Triff alias Vajda de Prislop, familia Nechita de Boiu Mare, Ioan Vancea din Buteasa împreună cu ce 9 feciori ai săi, familia Tamaș de Frânceni, familia Berlea de Prislop, familia Pop de Șasa, Ioan și Balaș (Blănarul) din Buteasa, familia Nechita de Buteasa, Nicolae alias Nichita Mercaș din Buteasa9;

-1680: anul edificării unei biserici în Buteasa10;

-1717: este demolată Cetatea Chioarului11;

-1719: preotul din Buteasa participă împreună cu preoții nobili din Coaș, Ciolt, Finteușu Mic, Mireș, Șomcuta Mare, Glod, Prislop și alte sate la modificarea statutului pământul arendat de la Fisc, în ”sesii bisericești”, cu scopul scutirii de dijmă și alte dări12;

<-1728-1751: Episcopul Ioan Inocențiu Klein consemnează satul Buteasa cu o Biserică, 2 preoți uniți și 17 familii13;

-1751: anul construirii bisericii consemnat de preotul paroh Pintilie Dumitru în 1972, în Istoricul Bisericii aflat în arhiva Parohiei Buteasa;

-1760-1762: Statistica românilor ardeleni întocmită de o comisie a Curții de la Viena consemnează satul Buteasa cu o Biserică Non-Unită, 38 familii Non-Unite, doar preotul fiind Unit14;

-Începutul secolului XIX: începe exploararea marmurei în hotarul comunei Buteasa15

-1839: Hrisovul de sfințire a bisericii de către episcopul Ioan Lemeni, aflat pe masa altarului. Biserica a fost sfințită în urma lucrărilor de modificare a absidei altarului și de pictare a interiorului bisericii;

-1884: în Buteasa mai dăinuie urmele unei fabrici de sticlă aflată pe malurile Lăpușului16

-1898: anul renovării bisericii din Buteasa menționată în Șematismul de la 190017;

-1966: lucrări de reparații consemnate de preotul paroh Pintilie Dumitru în 1972, în Istoricul Bisericii aflat în arhiva Parohiei Buteasa;

-2009: a fost întocmit și autorizat Proiectul de Restaurare a Bisericii din Buteasa, de sc MANISA srl prin dr. arh. Niels Auner;

– 2019: în noaptea dintre 7 și 8 ianuarie s-a prăbușit acoperișul de peste nava bisericii;

– 2019: în 8 ianuarie a fost eliberată Autorizația de Construire în regim de urgență pentru ”Punerea în siguranță a structurii Bisericii din Buteasa”.

Tema de proiectare

Grupul de inițiativă BUTEASA dorește cercetarea și restaurarea Bisericii „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Buteasa.

Este necesară punerea în siguranță a structurii rămase în urma prăbușirii turnului. În acest scop Asociația R.O.S.T. a întocmit proiectul de consolidare și devizul acestor lucrări, urmând ca aceste lucrări să fie executate în regim de urgență. Fragmentele acoperișului prăbușit vor fi depozitate și protejate pentru ca părțile sănătoase să poată fi folosite la restaurarea bisericii. Acoperișul rămas deasupra absidei altarului va fi desfăcut și depozitat în aceleași condiții. Masa altarului, toate elementele mobile din iconostas și fragmentele de pictură alese cu grijă dintre dărâmături vor fi depozitate în vederea cercetării și restaurării lor.

Proiectul de restaurare întocmit de sc MANISA srl în 2009 va fi refăcut prin corelarea cu situația actuală. Proiectul cuprinde Expertiza tehnică, soluțiile arhitecturale și structurale de restaurare și propuneri pentru instalația electrică și paratrăsnet. Proiectul va fi demarat doar după finalizarea studiilor preliminare:

– Ridicare Topografică detaliată pentru a putea fi folosită atât în Proiectul de arhitectură și Studiul Geotehnic, dar mai cu seamă în Proiectul pentru săpătura arheologică;

– Studiul Geotehnic va determina cauza fisurilor apărute în fundații și va căuta modalități alternative de corectare a deficiențelor, astfel încât să fie posibilă păstrarea structurii actuale a fundațiilor de piatră. Se va evita folosirea betonului pentru consolidarea fundațiilor: acesta esteun material străin structurilor istorice, are efecte secundare defavorabile prin aportul de umiditate necontrolabil asupra structurilor istorice, și alterează informațiile arheologice în zonele de intervenție. O asemenea soluție a fost deja folosită cu succes la restaurarea bisericii din Crivina de Sus: https://www.facebook.com/bisericinlemnite/posts/1072921832889223;

– Expertiza biologică va identifica atacurile biologice existente și va propune metode de intervenție;

– Studiul dendrocronologic va determina științific anii în care au fost tăiați arborii pentru confecționarea structurii din lemn a bisericii;

– Proiectul pentru săpătura arheologică va evidenția modul de lucru și lucrările necesare pentru a obține maximum de informații științifice referitoare la existența unei biserici anterioare pe amplasament, la conformația absidei altarului înainte de modificare, la existența unor morminte în biserică, sau alte informații inedite;

– Proiectul pentru restaurarea fragmentelor de pictură ce vor fi recuperate de sub dărâmături;

– Studiul Istoric va prezenta toate informațiile găsite și va analiza biserica din punct de vedere arhitectural corelând observațiile cu informațiile istorice, cu datarea dendrocronologică și cu informații arheologice. Se vor evidenția principalele obiective ce vor fi avute în vedere în cadrul proiectului de restaurare;

Iată lista lucrărilor necesare în faza de proiectare, estimate la 21.000lei:

– Ridicare topografică

– Studiu geotehnic

– Expertiză biologică

– Studiul dendrocronologic

– Proiectul pentru săpătura arheologică

– Proiectul pentru restaurarea fragmentelor de pictură

– Actualizarea Proiectului pentru restaurarea bisericii întocmite de sc MANISA srl în 2009, inclusiv a Expertizei structurale

previous arrow
next arrow
ArrowArrow
Slider

Bibliografie:

  1. Ioana Ramona Nechita. ”Monumentul din sufletul satului. Biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Buteasa”, în Vatra Ghioreană, nr.12/2018, pp. 127-128
  2. SCHENATISMUS CLERI DIOECESIS SAMOSUJVARLENSIS 1900, pg. 154
  3. Temian Laura et allii. File de cronică. Ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș, Maramureș, Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu”, Baia Mare, 2016, pg. 246
  4. Ibidem, pp. 438, 551
  5. Viorica și Traian Ursu, ”Cetatea Chioarului, vatră de piatră, de neam, de istorie”, în Maramureș, supliment al ziarului Pentru socialism (Baia Mare), mai 1980, p.11, APUD Ioan Șilimon și Rodica Marinescu, Schiță monografică a localității Buteasa și a Cetății Chioarului, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2014, p.9
  6. Suciu Coriolan, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania 1967-1968, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1967-1968
  7. Temian Laura et allii. File de cronică. Ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș, Maramureș, Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu”, Baia Mare, 2016, pp. 110, 116
  8. Ibidem, pg. 115
  9. Ibidem, pp. 121, 161, 170, 197, 200-202, 204, 209, 217
  10. SCHENATISMUS CLERI DIOECESIS SAMOSUJVARLENSIS 1900, pg. 154
  11. Ioan Șilimon și Rodica Marinescu, Schiță monografică a localității Buteasa și a Cetății Chioarului, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2014, p.10
  12. Temian Laura et allii. File de cronică. Ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș, Maramureș, Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu”, Baia Mare, 2016, pg. 246
  13. Bunea Augustin, Din istoria bisericii. Episcopul Ioan Inocențiu Klein. 1728-1751, Napoca Star, Cluj Napoca, 2012, pg. 814
  14. Ciobanu Virgil. ”Statistica românilor ardeleni din anii 1760-1762” în Anuarul Institutului de Istorie Națională, Institutul de Arte Grafice ”Ardealul”, Cluj, 1926, pg. 670
  15. Temian Laura et allii. File de cronică. Ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș, Maramureș, Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu”, Baia Mare, 2016, pg. 322
  16. Ibidem, pg. 438
  17. SCHENATISMUS CLERI DIOECESIS SAMOSUJVARLENSIS 1900, pg. 154
Urmărește-ne:

Lasă un răspuns