Datarea bisericii din Săcălășeni: istorie rescrisă
Cei ce iubesc micuțele noastre biserici de lemn cunosc freamătul ce plutește în jurul bisericii din Săcălășeni. Cu toții ne întrebăm dacă anul construcției sale este cu adevărat 1442? Și dacă această structură impecabilă din lemn, cu aerul său misterios, a fost ridicată de meșteri care au trăit acum 600 de ani?
Un text pictat în naosul bisericii e cel care induce acest freamăt. Este pisania ce poate fi ușor găsită deasupra ușii, sub cafas, și ușor citită pentru că este scrisă cu grafie latină. Cea mai mare parte din text dă informații referitoare la lucrările de modernizare din 1865. Dar prima frază amintește anul 1442 ca an al ridicării bisericii, ”după vremea tătărime”!
Citind pisania suntem cuceriți de ideea datării bisericii la începutul secolului al XV-lea și trecem cu vederea grafia latină care nu ne lasă să coborâm în timp mai mult de jumătatea secolului al XIX-lea; sau informațiile care se referă clar la lucrări executate în 1865. Și parcă despre vremea tătarilor aveam alte repere cronologice: marea invazie mongolă în 1241, pustiiri ale armatei tătare concediate de regele ungariei Ioan Sigismund în perioada 1566-1598, retragerea sângeroasă a armatei tătare din războaiele europene în 1717. Nimic pentru începutul secolului al XV-lea.
Pe de altă parte știm că cele mai vechi biserici de lemn se află în Țara Maramureșului și sunt datate în secolul al XVII-lea. Doar două biserici conțin părți constructive datate în secolul al XVI-lea: altarul bisericii din Cornești (1510-1520) și turnul bisericii din Breb (1529-1530). Privindu-le, suntem mișcați de fragilitatea care răzbate din aceste structuri medievale și de încărcătura istorică a prefacerilor prin care au trecut. Până acum nici o mărturie din secolul al XV-lea.
Dar toate aceste contraargumente istorice pălesc în fața ideei seducătoare a datării bisericii în 1442…
Aici intervine dendrocronologia care limpezește toate aceste tatonări și oferă jaloane precise în jurul cărora se rescrie istoricul bisericii. Este o știință care a apărut recent și a început să fie folosită pentru datarea monumentelor istorice din Maramureș abia în ultimele două decenii. Este o aplicație a rezultatelor studiilor din domeniul botanicii, prin cercetare pluridisciplinară, în domeniul arheologiei și al construcțiilor.
În cazul bisericii din Săcălășeni cercetarea deondocronologică stabilește data construirii sale cu o precizie de 3 ani: 1723-1725, adică ”după vremea tătărime” a ultimei invazii din 1717. Înțelegem că în exterior și-a păstrat forma originală, cu foarte puține modificări făcute în timpul lucrărilor de modernizare din anul 1865 (mărirea golurilor ferestrelor și simplificarea formei acoperișului peste absida altarului). Lucrările interioare au fost mai ample: au adus lumină în naos prin crearea golurilor din peretele dintre biserica femeilor și biserica bărbaților, au creat o mai bună accesibilitate în absida altarului prin mărirea ușilor din iconostas și au adus locuri suplimentare prin construirea cafasului. Dacă eliminarea vechiului iconostas și repictarea interiorului bisericii au fost niște idei bune, preferăm să evităm să judecăm și încercăm să înțelegem argumentele strămoșilor noștri pentru decizia lor radicală. Cert este că prin aceste lucrări de modernizare biserica din Săcălășeni a pierdut niște valori istorice și artistice incontestabile.
Istoricul detaliat al bisericii și descrierea sa amănunțită le puteți afla în paginile broșurii.
Noile informații istorice fixează repere cronologice clare dar lasă deschis un front de lucru masiv pentru viitorii cercetători, conturând un set de întrebări provocatoare:
Ce a determinat comunitatea locală să ridice o mândră biserică la câțiva ani după eliminarea Cetății Chioarului din sistemul defensiv austriac?
Cum a fost convinsă comunitatea locală să inițieze lucrări de modernizare atât de radicale?
Câte alte biserici au construit meșterii bisericii din Săcălășeni? Au adus geniul constructiv al Țării Maramureșului, sau fac parte dintr-o ligă a meșterilor lemnari ai Țării Chioarului?
Inițiativa cercetării dendrocronologice și a documentării istoricului bisericii din Săcălășeni a pornit din dorința de a etala o modalitate eficientă prin care comunitățile locale își pot îmbogăți substanța istorică în vederea consolidării statului lor raportat la istorie și celelalte comunități locale aparținătoare aceleiași zone etnografice.
Asociația R.O.S.T. împărtășește rezultatele cercetării sale în special comunității locale din Săcălășeni dar și publicului larg iubitor de istorie sau turiștilor amatori de delicii cu parfum local.
Asociația R.O.S.T. mulțumește susținătorilor și finanțatorilor săi: Consiliului Județean Maramureș, biroului de proiectare ARCOLAR, laboratorului DENDROLAB ANNO DOMINI, echipei de lucru la proiectul ”Biserici din Ţara Chioarului. Tururi virtuale” și nu în ultimul rând arhitectului-cercetător Alexandru Baboș care este o sursă nesecată de informații și de inspirație.
